Ce este conflictul de muncă?
Cea mai importantă lege care amintește de conflictele de muncă este Codul Muncii, Legea 53/2003 cu modificările și completările ulterioare.
În mod concret, art. 231 definește conflictele de muncă astfel:
Art. 231. – Prin conflicte de muncă se înţelege conflictele dintre salariaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă.
Procedura de soluționare a acestor tipuri de conflicte de muncă este legiferată de Legea 168/1999 cu modificările și completările ulterioare.
Preambulul legii definește tipul angajatorului dar și pe cel al angajatului.
Deasemenea, tot în preambul sunt enumerate tipuri de conflicte precum: conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor.
Art. 4 și 5 din preambulul legii sunt extrem de importante deoarece definesc tipurile de conflicte de muncă. împărțindu-le în 2 categorii: conflicte de interese și conflicte de drepturi.
- Conflictul de INTERESE (descris în capitolul II):
Art. 4. – Conflictele de muncă ce au ca obiect stabilirea condiţiilor de muncă cu ocazia negocierii contractelor colective de muncă sunt conflicte referitoare la interesele cu caracter profesional, social sau economic ale salariaţilor, denumite în continuare conflicte de interese.
- Conflictul de DREPTURI (descris în capitolul III):
Art. 5. – Conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii decurgând din legi sau din alte acte normative, precum şi din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaţilor, denumite în continuare conflicte de drepturi.
Conflictele de interese
Secțiunea 1 din capitolul 2 stabilește unde pot avea loc conflictele de interese:
- Unități, grupuri de unități, subunități, ramuri de activitate sau național
și cine sunt părțile,
- Salariații reprezentați de sindicatele reprezentative conform legislației naționale.
Secțiunea 2 din capitolul 2 stabilește motivul de declanșare a conflictelor de interese precum și excepțiile:
- refuzul unității de a negocia un contract colectiv de muncă,
- neacceptarea revendicărilor formulate de salariați,
- refuzul nejustificat de semnare a contractului colectiv de muncă,
- neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de lege din partea patronatului.
Secțiunea 3 din capitolul 2 stabilește modul de conciliere a conflictelor de interese:
În cazul în care conflictul de interese a fost declanşat legea stabilește pașii ce trebuie urmați pentru începerea procedurii de conciliere:
- Sesizarea scrisă din partea sindicatelor reprezentative a Ministerului Muncii şi Protecţiei Sociale, prin organele sale teritoriale – direcţiile generale de muncă şi protecţie socială,
- Unitatea la care s-a declanşat conflictul de interese,
- Obiectivul conflictului de interese şi motivarea acestuia,
- Indicarea persoanelor delegate să reprezinte la conciliere sindicatul reprezentativ,
- Comunicarea sesizării unităţii și nominalizarea delegatului din partea MMPS precum și convocarea părților,
- Delegarea a 2-5 persoane din partea sindicatelor reprezentative.
Tot în această secțiune se descrie modul în care se desfășoară dezbaterile în cadrul concilierii, întocmirea procesului verbal de conciliere și rezultatul acesteia.
Secțiunea 4 din capitolul 2 stabilește medierea conflictelor de interese.
Dacă concilierea a eșuat atunci se continuă conform art. 26:
Art. 26. – În cazul în care conflictul de interese nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.
Procesul de mediere trebuie să nu depășească 30 zile și este deasemenea descris în această secțiune, urmând ca mediatorul acceptat de ambele părți să convoace ambele delegații și să asculte argumentele ambelor părți urmând ca la încheierea misiunii să întocmească un raport cu privire la situaţia conflictului de interese, să îşi precizeze părerea cu privire la eventualele revendicări rămase nesoluţionate și să le trimită celor 2 părți dar și MMPS.
Secțiunea 5 din capitolul 2 stabilește arbitrajul conflictelor de interese.
O altă variantă alternativă în cazul conflictelor de interese o reprezintă arbitrajul, definit de această secțiune din lege.
Astfel părţile aflate în conflict de interese pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului. MMPS are obligația anuală de a desemna arbitri prin ordin de ministru, dintre specialiştii în domeniul economic, tehnic, juridic şi din alte profesii, cu acordul Consiliului Economic şi Social. Art. 36 din lege stabilește procedura de lucru a comisiei de arbitraj printr-un regulament aprobat prin ordin comun al MMPS şi al Ministrului Justiţiei.
După analizarea documentației depuse de parțile aflate în conflict de interese comisia de arbitraj are obligaţia să convoace părţile în 3 zile şi să dezbată împreună cu acestea conflictul de interese urmând ca ulterior, în maxim 5 zile comisia va emite o hotarâre irevocabilă care va fi adusă la cunoștința părţilor în termen de 24 de ore de la pronunţare.
Secțiunea 6 din capitolul 2 stabilește cadrul procedural de declanșare a unei Greve în caz de conflict de interese.
Această secțiune definește pașii care trebuie urmați pentru a putea declanșa o grevă:
- cine poate declanșa greva,
- când se poate declanșa greva,
- condițiile de desfășurare grevei,
- ce tipuri de salariați pot fi în grevă,
- ce tipuri de salariați nu pot face grevă,
- ce condiții trebuie să îndeplinească organizatorii grevei,
- consecințele asupra participanților la grevă,
- cadrul legal de încetare a grevei prin intervenția justiției și/sau a angajatorului.
.
Conflictele de drepturi
Secțiunea 1 din capitolul 3 stabilește tipurile de conflictele de drepturi, descrise de art. 67 și 68:
Art. 67. – Sunt conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legătură cu încheierea, executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractelor individuale de muncă;
b) conflictele în legătură cu executarea contractelor colective de muncă.
Art. 68. – Sunt, de asemenea, considerate conflicte de drepturi următoarele:
a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă;
b) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale sau colective de muncă ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legătură cu constatarea încetării aplicării contractelor colective de muncă.
Secțiunea 2 din capitolul 3 stabilește soluționarea conflictelor de drepturi, Instanțele judecătorești având competența să judece în regim de urgență cereri formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate referitoare la soluţionarea conflictelor de drepturi.
Procedurile și timpii maximali de soluționare a cererilor sunt descriși în cadrul acestei secțiuni, hotărârile instanţei de fond fiind definitive.
Capitolul IV din Legea 168/1999 face referire la răspunderea juridică pentru încălcarea unor prevederi legale privind neexecutarea hotărârilor judecătoreşti definitive și măsurile punitive în cazul posibilelor infracțiuni ale unor persoane care îngrădesc dreptul salariaților la acțiuni precum greva.